Inapoi in Peru… pentru a treia oara

Stiam ca sederea in Bolivia ne e limitata de intelegerea pe care o facusem cu Carlo sa ne intoarcem in Ollantaytambo sa avem grija de Full Moon Lodge pentru o luna, cat e el plecat inapoi in State de sarbatori. Asa ca ne-am calculat cum am putut mai bine zilele, si in 9 Decembrie am fost inapoi in Cusco, gata sa ne intoarcem in Ollanta in 10 sa preluam fraiele de la Carlo.

Ne-a facut o placere grozava reintrarea in Peru, si ne-am simtit din nou ca si cum revenisem acasa. Eram entuziasmate si de intoarcerea la Full Moon Lodge, dar entuziasmul de a petrece o luna acolo, legate de glie, parca nu era la fel de prezent ca inainte. In special cand am ajuns la biroul lui Howard si-am fost cotropite din nou de sentimentul „Vreau si eu sa stau aiciiiii”. Parca ne-am dorit asa in secret sa nu fi facut aranjamentul si sa avem acum libertatea de a sta in Cusco precum ne doreste inima.

Schimbare de planuri din nou… ca doar, de ce nu?

Noi in ultimele zile nu avusesem acces la internet pentru ca pe Isla del Sol nu se prea serveste, astfel ca prima grija in Cusco a fost sa ajungem la net sa reluam legatura cu lumea de afara. Nu mica ne-a fost surpriza si mirarea cand in Inbox ne astepta un mail de la Carlo, in care ne informa ca a trebuit sa plece in State mai devreme decat se astepta, si drept urmare a fost nevoit sa gaseasca pe altcineva sa aiba grija de pensiune… si daca dorim putem sa mergem ca si inainte sa voluntariem acolo, dar asa ca persoane responsabile de loc a gasit pe altcineva.

Bang! Discutand cu Boca ne-am dat seama ca amandoua ne-am simtit foarte usurate la primirea vestii, pentru ca in secret amandoua vroiam libertatea de a sta in Cusco pentru o perioada, in loc de a merge inapoi la Ollanta. Si prin urmare asta am si decis, si prin „coincidenta” am gasit si locatia perfecta: biroul lui Howard! Silviu numai ce terminase de aranjat o camera ce era destinata cuiva pentru peste doua saptamani, dar intre timp camera era nelocuita. Asta pentru ca, evident, ne era destinata noua. Howard a fost de acord, si asa am ajuns sa ne vedem visul de „vreau sa stau aiciiiiii”, implinit. Ca sa vezi :)

A fost o placere minunata sa petrecem timp acolo, cu Silviu, cu o biblioteca nemaipomenita, cu Howard, cu energiile de pe acolo. Eu am inceput si o serie de tratamente cu Howard, Network Spinal Analysis (http://www.associationfornetworkcare.com/whatisnsa.shtml ), un tip de terapie destinat sa-ti trezeasca doctorul interior. O treaba de-a dreptul fascinanta, si m-am bucurat tare sa am ocazia sa experimentez asa ceva acolo.

Craciunul si Calca, oraselul nostru de suflet

Cele 2 saptamni au trecut ca-ntr-o clipita, si inainte sa ne dam seama a venit peste noi Craciunul. Ilya, unul dintre prietenii lui Howard ce intre timp ne-a devenit prieten si noua, ne-a invitat de Craciun la casa lui de vacanta din Calca, locul de care ne indragostisem de cand cu meditatia Vipassana de 10 zile. Asa ca evident ca i-am acceptat cu mare bucurie invitatia, si am ramas fara cuvinte cand am ajuns acolo pentru prima data. O casuta superba pe marginea raului, inconjurata de verdeata si o multime de flori colorate, si pe deasupra presarata cu copaci de smochine, mere si prune. Prune! Printre fructele mele preferate, dar de care nu mai avusesem parte in ultimii 4 ani, in Asia negasindu-se aceste fructe ce acasa sunt „banale”. Culegand fructele de sub prunul lui Ilya m-am simtit exact ca in gradina bunicii, si mi-am dat seama cum un gest atat de simplu poate recrea amintiri atat de vii.

Stand in jurul mesei de Craciun (un adevarat festin!) si povestind, am aflat ca Ilya are si el in plan scrierea unei carti. Asa ca i-am sugerat ceva ce parea foarte de bun simt: „Ilya, avem planul perfect! Ne inchidem toti 3 aici la tine in casa pentru doua saptamani, si lucram cu totii cu spor fiecare la cartile lui, si din cand in cand impartasim idei de scriitori”. „Ah, suna excelent, si mi-as dori chiar mult sa putem face asta, dar din pacate eu am un job ce ma asteapta. Dar va inchid pe voi doua cu placere aici, si vin din cand in cand sa povestim si schimbam idei”. Wow!! vorbind de vise implinite din nou!! De cand intrasem in casa lui Ilya si eu si Boca am avut acelasi gand – ce locatie absolut perfecta pentru scris! Si chiar asa s-a dovedit – am petrecut doua saptamani exceptionale acolo, si nu i-am putea fi mai recunsocatori lui Ilya pentru generozitate si incredere.

Decizii, decizii…

Deja de o vreme nu foarte indelungata, eu si Boca aveam ganduri cum nu mai avusesem: ganduri ca da… cam simtim ca asta e… ca se apropie vertiginos vremea de a ne indrepta inspre casele noastre. Nu mai simteam nici pe departe acelasi entuziasm ca inainte la gandul de a cunoaste o tara noua, ne bucuram peste masura cand era vorba de a poposi intr-un loc pentru vreme indelungata, si am inceput incet sa identificam cum ca „suferim” de ceea ce ei numesc „travel fatigue” (oboseala de calatorit). In plus, ne umpleam de emotii cand ne gandeam la „acasa”, si simteam asa puternic in stomac si in plex ca da, e vremea. E vremea. Si cum ne creasem de-acum un bun obicei de a ne asculta instinctul si de a actiona cand simtim ca trebuie sa actionam, am reusit la sfarsit de an sa ne achizitionam un bilet de parasire a Americii Latine la inceput de 2012. Bazat pe preturile cele mai convenabile gasite, eu urma sa zbor pe 18 Ianuarie, la exact 366 de zile de cand imi pusesem rucsacul in spate pentru prima data, iar Boca zbura in 22, la 10 luni de cand aterizasem cu totii pe taram Sud American. Date destul de semnificative, ne-a parut noua:).

Silviu si-a ascultat si el instinctul, si drept urmare a decis ca pentru el vremea inca nu a venit, ca inca mai are de descoperit, de crescut, de invatat. Asa ca planul e sa mai petreaca un timp, nu foarte mult, in Cusco, apoi sa se intoarca in Brazilia pentru niste proiecte cu oamenii intalniti la Hub Rio, apoi sa se indrepte inspre Bolivia si Colombia unde tot asa are niste oameni de cunoscut, experiente de avut. Traim cu speranta ca ne va tine la curent despre planurile lui prin intermediul acestui blog. Traim si vedem :) .

Ultimele zile in Peru… si in America de Sud

Asa ca, in lumina noilor decizii, aveam vreo trei saptamani pana la ziua „Z”, si cateva idei despre ce sa facem in acest timp. Ne-am jucat cateva zile cu ideea de a explora alte parti de Peru, avand in vedere ca nu iesisem din Valea Sacra de 3 luni, dar intr-un final am decis ca nu… inca nu vroiam sa parasim acel taram. Ce mai e acolo de explorat in Peru… o vom face data viitoare. Vroiam sa ne petrecem ultimele zile in America de Sud intr-unul dintre locurile noastre preferate, oraselul Calca, si asa am si facut!

Am avut parte de cateva suprize grozave in acest timp, una dintre ele fiindSteve, prietenul pe care ni-l facusem in timpul meditatiei Vipassana. A fost un cerc complet – l-am intalnit in Calca si am petrecut zile minunate cu el la inceputul aventurii noastre in Peru, si acum am avut ocazia sa petrecem din nou putin timp cu el inapoi in Calca, la sfarsitul aventurii noastre (si a lui) in Peru. Minunat, cu totul minunat.

Un alt eveniment special a fost trecerea in 2012, pe care am petrecut-o in Urubamba si pe care pot sa o rezum in felul urmator: Valea Sacra in Peru, verdeata, munti, un foc sub cerul magnific plin de stele, un grup de oameni minunati, un caine mare si alb la mine in poala, un bol de salata imens si o singura lingura circuland prin jur, o sticla de chicha si un singur pahar, chitari, acordion, tobe si voci divine. Bucurie. Pace. Recunostinta. Bine ai venit, an minunat!!

Poate cea mare bucurie ce ni s-a facut in timpul acesta a fost faptul ca am reusit intr-adevar sa o cunoastem in persoana pe Diane Dunn, a carei carte Cusco: A gate to inner wisdom ne impresionase profund pe mine si pe Boca. Am intalnit-o in repetate randuri, si din discutiile cu ea o decizie a fost luata: Diane va veni in Ungaria pentru trei zile in luna Iunie 2012 pentru a impartasi intelepciuni andine si in aceasta parte de lume. Cursul va acoperi cunoştinţe interesante despre cele 4 elemente (pamant, aer, foc, apă), bazate pe tradiţii antice Andine şi Munay-Ki.

Ce e Munay-Ki?

Munay-Ki sunt cele noua ritualuri de iniţiere primite de la descendenţii Incasilor, poporul indigen din Anzi. Munay-Ki vine de la un cuvânt Quechua, care înseamnă “iubire”, si e un proces de nouă pasi pentru vindecarea rănilor trecutului. Prin acesta suntem apoi liberi sa devenim cine suntem cu adevărat, noua fiinta umana: ”Homo Luminous”.

 După ce ai primit cele noua drepturi:

  • Vei vedea mult mai uşor ”imaginea de ansamblu,” şi-ti vei privi viaţa dintr-o perspectiva mai inalta.
  • Vei deveni mai mult cine esti tu cu adevarat: sinele sufletului, sinele tau mai inalt, Divinitatea.
  • “Scopul vieţii” tale va deveni clar. Poţi urma ceea ce-ti aduce bucurie.
  • Te afli intr-un loc de mai mare înţelepciune, iubire, pace, armonie şi claritate.
  • Ştii şi iubesti ceea ce esti, cine esti.
  • Renunti mai uşor la ceea ce nu funcţionează pentru tine.
  • Te transformi in moduri minunate. Lumea din jurul tau se transformă în moduri minunate.
  • Viaţa ta începe să curgă mai uşor şi percepi frumusetea din jurul tau.
  • Incepi să ştii cu adevărat că ”totul este bine” şi ca “Raiul pe Pământ” poate fi destinul nostru.

Dacă doresti să participi la acest workshop unic sau doresti mai multe informaţii, te rugăm sa ne scrii la threebackpacks@gmail.com.

Gata de drum

Zborul inapoi inspre Europa ne era din Lima, astfel ca ne-am pus pe un autobuz intr-o duminica dupa masa, dupa ce ne-am luat la revedere de la dragul de Silviu, entuziasmate pentru continuarea aventurii lui, si ne-am pregatit pentru cele 21 de ore de autobuz* spre Lima. Timpul a trecut repede si fara eveniment majore, si in Lima ne-a luat in primire si in cazare Emi, mama lui Giselle, care locuieste acolo. Doua zile mai tarziu… eram in avion inspre acasa:).

 Citeste in urmatoarele posturi gandurile si sentimentele ce ne-au incercat la sfarsit de calatorie si inceputul noii etape: acasa.

___

* Serviciile si preturile Cusco-Lima sunt extrem de variate, de la 130 la 185 Soles, si de la autobuz normal pana la scaune prezidentiale ce se inclina la 160 grade. Din cate am inteles cea mai buna companie e Cruz del Sur, si biletul 180 Soles, iar a doua cea mai buna e tespa, si biletul 140 Soles. Noi am mers cu Tespa si recomandam cu siguranta

Leave a Reply

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.