Despre mine

“A-i acuza pe alţii de propria nefericire este semnul unei nevoi de educaţie.

A ne acuza pe noi înşine arată că am început propria educaţie.

A nu ne acuza nici pe noi înşine nici pe alţii arată că ne-am desăvârşit educaţia.”

(Epictet)

Mi-am petrecut ultimii 18 ani învățând

despre mine și despre viață

în aproape 60 de țări de pe 4 continente.

Iunia care s-a întors se simte radical diferit în interior decât Iunia care a plecat – e atât de multă liniște, curațenie și bucurie pe interior, încât singurul lucru pe care simt să îl fac acum e să dau mai departe ceea ce am învățat, răspunsurile sau soluțiile ce mi-au făcut viața marginal sau fundamental mai bună. Tot ceea ce împartășesc e trăit, și vine din ceea ce s-a integrat în mine, ce a funcționat la mine, ce mi-a adus o schimbare reală vieții și cred din toată inima că poate să sprijine și alte ființe minunate.

Simt că am trăit multe vieți în acești ani, și am învățat enorm, poate de aceea nu îmi pot găsi o singură etichetă sau carte de vizită. Ce rezonează cel mai mult cu mine e filozofia Toltecă, ce spune că suntem cu toții artiști ai vieții. Astfel că sunt o artistă a vieții, ce a învățat multe despre ea, și vrea să dea aceste daruri mai departe.

Tot ceea ce am învățat, însă, se învârte în jurul aceluiași fir roșu:

a trăi viața din inimă, și a lăsa bucuria să mă ghideze.

MINTEA

Acum 20 de ani, am pus pentru prima dată mâna pe ceea ce putea fi numită atunci o carte de dezvoltare personală. Absolut transformator, de altfel, să fii expus pentru prima dată la ideea că viața ta depinde de tine, și că tu ești cel mai mare factor decisiv în modul în care ajunge viața ta să se simtă și arate. Atunci când cărțile (și au fost sute) nu m-au mai satisfăcut, am continuat cu variate cursuri și seminarii, începând cu NLP și evenimente cu guru internaționali ce te puneau să mergi pe cărbuni încinși în încercarea de a-ți demonstra că mintea ta este atât de puternică, încât poate face cam orice își propune. Wow, ce idee! Și câte îmi mai doream să fac!

Am început încet să le fac, de la studii în străinătate la un job în Singapore și apoi la a mă plimba în întreaga Asie (ulterior America de Sud, Africa de Vest și Orientul Apropiat) ca prin curte pe la bunicu’.

Ne era bine, mie și minții mele, noi două puteam face orice! Asta până în momentul în care mintea mea nu a mai putut să-mi convingă trupul și inima să se ridice de pe o saltea într-o după-masă toropitoare, în condițiile în care știam că tot ce trebuie să fac pentru a-mi fi mai bine e să-mi schimb starea. Să sar puțin în picioare, să mă bat puțin cu palmele peste piept și să-mi spun că sunt absolut minunată! Și atunci mă voi simți cu siguranță mai bine. Știam asta sigur. Singura problemă era că nu voiam să fac nimic din toate acestea. Nu voiam și nu aveam puterea în oase sau mușchi nici măcar să ridic un steag alb.

EMOȚIILE

Atunci am început să studiez, explorez și înțeleg mai bine natura minții subconștiente, precum și a emoțiilor. Am început să înțeleg diferența dintre a ști că ceva e bun pentru mine, și a simți efectiv să fac acel lucru (e.g știam că e bine pentru mine să merg la sport, dar nu simțeam să mă ridic de pe canapea), sau invers (e.g. știam că nu e ok să mănânc o ciocolata întreagă în mijlocul nopții, dar asta simțeam să fac). Atunci m-a găsit, precum s-a întâmplat mereu în viața mea (să mă găsească o carte, o tehnică sau o persoană exact în momentul în care aveam cea mai mare nevoie) tehnica 7th Path SH. Până atunci, ajutorul venea mereu din exterior – de la o carte, de la un guru, de la un seminar. Învățând 7th Path mi-am dat seama pentru prima dată de puterea de a-mi face curațenie în interior fără nevoia de a apela la cineva din exterior. O tehnica de auto-hipnoza care mi-a transformat așa de tare interiorul, acele emoții cu care nu știam ce să fac, încât nici eu nu îmi mai recunoșteam reacțiile și gândurile. Am dorit instant să pot să împărtășesc asta cu toți cei dragi, astfel că am adăugat certificărilor pe baza de NLP și aceea de hipnoterapeut și instructor de 7th Path (te rog să-mi scrii un email dacă dorești mai multe informatii despre aceasta tehnică).

SUFLETUL

Acum, cu suficientă pace în minte și emoții, viața nu mai era doar împlinită atunci când priveai din exterior, ci era deja mult mai multă liniște în interior. Următorul pas natural au fost preocupările spirituale. Religia în care m-am născut nu mă mai satisfăcea din adolescență, de când am decis să nu mai accept “Crede și nu cerceta” drept răspuns valid la toate întrebările mele. Atunci m-am certat cu biserica, iar războiul meu cu Dumnezeu a atins apogeul la 20 de ani, când un prieten de aceeași vârstă a plecat de lângă noi fără preaviz, și “nedreptatea” mi-a sfâșiat sufletul.

Au urmat câțiva ani de negare, în care tot ce era important eram eu cu mintea mea de fier, dar la un moment dat, când mintea mea nu a fost suficient de puternică pentru a mă ridica din genunchi, mi-am adus aminte să ridic ochii spre cer și să-mi împreunez mâinile. Nu în biserică, însă, ci direct în inima mea.

Mi-am dorit atunci să mă împac cu Dumnezeu, sau mai degrabă să cunosc Divinitatea cu adevărat, să o cunosc în inima mea, prin inima mea, prin viața mea. Fiind în Asia, apoi în America de Sud și înapoi în Orientul Apropiat, aveam acces direct la o multitudine de religii și filozofii la care nu mai fusesem vreodată expusă. Am cercetat, întrebat, cules și testat din fiecare, și concluzia mea la final a fost că toate, toate îmi spuneau același lucru:

“Iubește-te pe tine pur și profund, și iubește-i pe semenii tăi precum te iubești pe tine. Trăiește în pace și armonie. Divinitatea e în tine. Tu ești iubire. Tu ești divinul”.

Mi-am redefinit astfel relația cu divinitatea, și am început să privesc și învățăturile religioase dintr-o cu totul altă perspectivă. Când am intrat din nou în biserică, dupa 7 ani de respingere, mă întorceam ca un alt fel de credincios, și mă rugam parcă pentru prima dată – în deplină conectare și curațenie sufletească, spre deosebire de mecanic și înfricoșat, precum o făcusem toată viața.

INTEGRAREA

De la a înțelege mental un mesaj până la a-l integra în propria inimă și viață e o distanță de parcus, e poate chiar călătoria vieții, în care încă mă aflu. Cele mai semnificative procese și momente în această călătorie s-au întâmplat în centre de meditații Vipassana, în ashramuri în India, în biserici, în călătorii cu preoți Incași, lângă călugări buddhiști, în locuri sacre de peste tot de pe pământ, în prezența unor indivizi ce m-au făcut să simt cu toată ființa mea iubirea necondiționată, într-un accident de motocicletă ce mi-a pus viața în perspectivă, într-o călătorie de săptămâni întregi pe Camino de Santiago, în mijlocul naturii în care am plâns de emoție pentru existența mea pe pământ, în casa unor oameni care m-au tratat precum o zeiță, în dans, în acceptare, în renunțarea la luptă și îmbrățișarea a tot ceea ce este.

UMBRELE

La un moment dat, în mijlocul căutărilor mele spirituale, am observat că luasem o cale comună, și anume cea a spiritualității îndreptate exclusiv spre lumină și spre cer, negând cu totul existența mea umană, corpul meu, emoțiile considerate “negative” și stările neaprobate de preoți, imami, pundiți și variați guru și maeștri. O cale a dualității, a etichetării și judecării de bun și rău, pozitiv și negativ, spirit și materie, considerând ultima drept dușmanul ce trebuie cucerit și adus spre lumină.

Această spiritualitate îmi provoca enorm conflict interior, și îmi părea că sunt mereu tăiată în două, separată, negând părți mari din mine.

Astfel că am început o călătorie spre reîntregire, una de îmbrățișare a umbrelor, a întunericului, a tuturor părților din mine pe care le negasem și respinsesem în trecut. O cale a acceptării a tot ceea ce e, așa cum e, înțelegând acum că doar așa putem să desăvârșim iubirea de sine și de semeni.

Notă: Azi nu mă consider o persoană religioasă. Nici spirituală. Sunt doar împăcată cu mine, cu lumea și cu viața.

Și fericită.

CORPUL

Acest proces a însemnat de asemenea îmbrățișarea părții celei mai umane din mine, cea mai clară expresie a materiei, și anume corpul meu.

Întreaga mea viață, corpul meu a fost obiect de comparație și rușine, un motiv pentru a mă simți neadecvată și neacceptată într-o lume și o religie ce dictau cum trebuie eu să fiu pentru a fi primită de semeni și de Dumnezeu.

Corpul era doar un vehicul pentru minte, emoții și suflet, nefiind demn de luat în seamă ca o componentă egal de importantă a ființei mele. Eram astfel în permanentă luptă cu trupul meu, mai degrabă decât comunicare, ascultare, armonie.

Călătoria mea de re-conectare s-a întâmplat prin dans, și nu contenesc să fiu uimita de inteligența fabuloasa a corpului uman, și a cât de multe are să ne spună atunci când ne oprim să ascultâm.

Învățăturile religioase vorbesc și ele despre asta prin cuvintele lui Iisus: “Corpul tău este Templul” – conectarea cu divinitatea se întâmplă aici, în piept și în corp la noi, nu neaparat într-o clădire construită de oameni, unde avem la dispoziție un intermediar pentru a vorbi cu Dumnezeu.

Templul este corpul, și inteligența și întelepciunea pe care o poartă sunt infinite.

FEMEIA

Re-conectarea la corpul meu s-a întâmplat pentru mine concomitent cu re-conectarea la femeia din mine, pe care am ascuns-o cam toată viața în procesul de căutare a succesului după reguli făcute de bărbați. Dansul și cercurile de femei au fost și sunt în continuare elemente fundamentale ale re-descoperirii darurilor pe care le-am primit ca femeie, și reconectarea la ritmurile și energia feminină mi-au adus mai multă acceptare, înțelegere, iubire și prețuire de sine decât orice alt proces până acum.

CĂLĂTORIA CONTINUĂ

Sunt într-un continuu proces de învățare, creștere, evoluție și transformare, precum noi toți, și fiecare interacțiune și experiență pe care o am înseamnă un pas înainte în propria mea călătorie. Fac greșeli, pe care apoi mi le asum și învăt din ele. Nu cred în piedestaluri și nu dau mai departe tot ceea ce am învățat pentru că am atins perfecțiunea și desăvârșirea – din contră, fac asta pentru că sunt dispusă să mă uit la propria imperfecțiune și să spun: “Aha, aici sunt. Super, care-i următorul pas?”

Cred că acceptarea noastră și a semenilor exact asa cum suntem e primul pas spre pace. Cu sine și cu lumea.

Modul în care momentan dau mai departe cele ce mi-au transformat viața este:

Jocul Integration Game (disponibil în română și engleză), o culminare a tuturor celor învățate în ultimii 18 ani, puse într-un ghid jucăuș pentru cei ce aleg o cale mai ușoară de descoperire de sine și conectare la ceilalți. Vă invit pe pagina www.integrationgame.com pentru detalii.
Cartea Prin Lume, Spre Mine, ce ilustrează schimbările prin care am trecut în călătoriile mele prin lume, ce mi-au permis să îmi croiesc propriul drum interior și exterior.
Cartea Femei în Cercul Lunii, scrisă împreună cu alte 18 românce alături de care stau în cerc de la sfârșit de 2018, în care găsești 19 povești despre puterea transformațională a unui cerc de femei.
Cercuri de femei și Programe Speciale pentru Femei, inclusiv retreaturi și sesiuni She Is Dance, pentru re-conectarea la energia feminină și la femeia din noi, pentru exprimare și eliberare emoțională, încredere și iubire de sine. Pentru detalii despre acestea, te invit pe grupul de Facebook Cerc de Femei- Cercul Lunii.
Programul de Mentorat pentru femeile ce doresc să Găzduiască Cercuri de Femei – pentru că spațiile sigure în care să ne primim unii pe alții exact așa cum suntem sunt oxigenul de care umanitatea are nevoie acum.
Tabere cu echipa Beyond Retreats – cele două întâlniri anuale standard sunt în Maroc și pe Via Transilvanica, găsești toate informațiile necesare pe site.
Ateliere pentru tineri și profesori pe teme ce abordează învățarea accelerată, educația holistică (Pedagooogia 3000), dezvoltarea emoțională, managementul personal și în general aspecte ce țin de maturizare și conectare la sine a unui individ.