food:D

Mancarea chinezeasca figureaza chiar sus in topul celor mai bune bucatarii din lume. Si sanatoasa, si gustoasa, tot ce vrei. Pentru mine insa e uneori o adevarata provocare sa iau masa aici pentru ca nu mananc alta carne in afara de peste, iar ei au o definitie foarte bizara pentru cuvantul carne. Inainte sa vin aici am invatat cum se spune “Nu vreau carne” in chineza si eram fericita ca gata, stiu tot ce trebuie sa stiu. Aveam sa aflu destul de curand insa cat de amarnic m-am inselat.

Eu aici mananc la cantina scolii in fiecare zi, ceea ce ma scuteste de foooarte multe batai de cap. Norocul meu e ca Aileen are exact acelasi tip de dieta (vegetariana + peste) ca si mine, astfel ca bucatarii erau deja obisnuiti cu conceptul acesta de la ea. La bucatarie oricum nimeni nu stie o boaba de engleza; li s-a spus in prima zi ca eu nu mananc carne si cand am mers la cina au sunat-o pe una dintre asistentele mele sa o intrebe daca mananc pui – pentru ca puiul pentru ei nu e carne, cum nu e nici rata de altfel (doar sunt pasari, nu animale). Ok, am rezolvat-o atunci usor, iar peste doua zile eram la pranz cu aceeasi asistenta si cand mi-au adus mancarea am vazut ceva dubios in farfurie. Am intrebat-o “Peggy, asta e carne?” iar ea mi-a raspuns foarte convinsa “Nu, nu e carne.” “Aaa, deci e facuta din soia.” “Nu, nu e nici soia?” “Ok, atunci ce e?” Pentru ca nu stia cum sa-i spuna in engleza a scos dictonarul, a cautat si mi-a aratat – era ficat de porc!! Si ii spun “Peggy, dar e ficat de porc, asta e carne!” Iar ea super mirata: “Serios? Asta numesti tu carne?” Deci la ei daca e dinauntrul animalului nu e carne. Dupa acelasi rationament: “Nu e carne, e burta de vaca”, “Nu e carne, e untura” si “Nu e carne, e supa din sange de rata”. Acuma, la drept vorbind, sangele de rata chiar nu e carne…

hot potPentru chinezi totul se intampla la masa. Orice sarbatorire, orice intalnire, orice eveniment. Nu e ca la noi “Hai sa merem la o tuica”, ci e “Hai sa merem sa ne indopam si sa ne delectam in acelasi timp si cu o tuica, doua, paispe”. Nu am folosit intamplator cuvantul indopam – mesele din restaurante sunt construite cu picioare seriose ca sa poata sustine zecile de farfurii incarcate de toate carnurile si legumele posibile. Alcoolul si mancarea sunt complementare, adica in general nu se bea alcool fara sa se si manance…da-i drept ca e complement serios, nu asa. La o masa traditionala curg valuri valuri de vin chinezesc, ce e practic un fel de rachie care te lasa inconstient dupa primul pahar daca nu esti obisnuit cu bauturile spirtoase. Valurile astea se revarsa toate in paharele barbatilor, pentru ca femeile nu beau aproape deloc. De curand au inceput tinerele sa mai bea cate o bere, dar asta se intampla doar in pub/club sau atunci cand sunt cu prietenii, nici vorba la masa cu parintii si familia.

Restaurantele si obiceiurile la masa sunt o adevarata minunatie. In primul si-n primul rand, lucrul pe care nu poti sa-l ignori este plescaitul. Au un stil incredibil de a manca, cu gura deschisa si cu cat mai mare zgomot cu atat mai bine! In restaurantele traditionale sunt fete de masa de unica folosinta si toate resturile de mancare sunt depozitate direct pe masa. Se fac munti de oase si resturi si la sfarsit se strange fata de masa si se arunca cu totul. Asta e in cazurile fericite, cand resturile nu se arunca direct pe jos – pentru ca si aceasta este o practica frecventa. Cred ca in zilele noastre se intampla in principal in orasele mai mici, pentru ca prin orasele mari n-am avut imensa placere sa experimentez lucrul acesta. Sau cel putin nu prin zonele centrale, pentru ca din cate am inteles in suburbii e inca la ordinea zilei.

food sharing

Un obicei grozav ce imi place foarte mult aici e faptul ca mancarea se imparte mereu cu ceilalti. Adica atunci cand mergi la restaurant nu comanzi un fel ce ti se aduce in farfurie si e numai al tau, ci comanzi cateva feluri ce se pun in mijlocul mesei si sunt impartite de toata lumea. Sunt niste reguli si aici, cum ar fi: nu e politicos sa te ridici in picioare ca sa iei un bol la care nu ajungi stand jos, ci trebuie sa ceri unei persoane care e aproape de bolul respectiv sa ti-l paseze. Daca pe masa e un pui fript, tu nu poti sa iei orice componenta din pui, ci trebuie sa iei partea care e indreptata spre tine. Adica daca puiul e cu capul inspre tine si tie iti place sa rozi spinarea, ghinion. Trebuie sa iei capul si apoi daca vrei poti sa faci schimb cu altcineva, daca gasesti cu cine. Dar nu va fi problema sa gasesti pe cineva, deoarece capul gainii e o parte extreme de apreciata a acestei pasari.
La masa se respecta foarte mult regula varstei si rangului. In general copiii/subordonatii isi vor servi parintii/sefii, iar de inceput se incepe intotdeauna cu persoana cea mai inalta in rang. Musafirii sunt intotdeauna considerati cei mai inalti in rang, chiar inaintea parintilor. Deci la o cina a unei familii cu oarece musafiri, copiii ii vor servi pe cei de la masa in ordinea: musafiri, parinti, restul copiilor. Restul copiilor care de regula nu sunt fratii, pentru ca aici majoritatea copiilor nu au frati/surori (de cand cu politica de “un copil” a Chinei). De aceea ei isi numesc verisorii “frati”, si chestia asta ma confuzeaza grozav uneori: “Sora mea a locuit cu mine pana am implinit 10 ani, dar apoi s-a mutat cu parintii in alt oras”. Si atunci eu ma panichez “Vai Doamne, si pe tine te-au lasat aici de una singura?” “Nu, eu locuiesc cu parintii mei”. Si atunci ma prind ca de fapt e vorba de verisori si de doua seturi separate de parinti.
Revenind la masa, ca si oaspete farfuria iti va fi mereu umpluta, si umpluta, si umpluta… de cate ori o golesti va fi umpluta din nou, si daca nu mai ramane mancare pe masa atunci vor mai comanda ca sa ti-o poata umple din nou. Pentru ca e considerat innacceptabil ca oaspetele sa se ridice de la masa flamand – e o mare pierdere de fata.
Un obicei mai putin fermecator e faptul ca in unele restaurante iti alegi pestele sau gaina pe care vrei sa o mananci. Adica sunt acvarii cu pesti in restaurante si tu ti-l alegi pe cel pe care il vrei (cum se intampla si pe la noi in unele restaurante). Treaba amuzanta e ca pestii respectivi sunt destul de jucausi si sar mereu afara din apa, uneori ajung chiar in afara acvariului. Si ai sanse mari sa iti mananci linistit pranzul si sa te trezesi cu un peste zbatandu-se pe uscat la picioarele tale.

Cu gainile insa e mult mai nasol. In fata restaurantului sunt gaini in custi, si atunci cand comanzi gaina iesi afara si spui “Pe aia o vreau”. Nu o arati cu degetul si apoi cineva o ia si o duce la bucatarie, ci persoana de acolo o scoate din cusca si ii suceste gatul in fata ta. Si tu stai si te uiti cum isi da pranzul tau ultima suflare. Un astfel de restaurant este in fata campusului si il vad de la geamul meu in fiecare zi. E usor de inchipuit ce zgomote se pot auzi cand o gaina isi da ultima suflare… si eu sunt nevoita sa aud in fiecare zi ce vor manca la pranz si cina cel putin 15 randuri de clienti…

street food 1

street food 3
Foarte traditionala aici este mancarea de pe strada – foarte ieftina si si se pare ca foarte buna. Din pacate / fericire nu am fost lasata sa experimentez mancarea asta pentru ca mi s-a spus ca vara fiind, sansele sa scap teafara sunt destul de mici. Asa ca am preferat totusi sa nu risc … macar de data asta :)
street food 2