iunia.ro

Si uite ca din nou m-am nimerit la o nunta, a 5a pe anul asta, dar prima traditionala Sri Lankan.

Spectacol!:)

"Omul" e un coleg originar din Sri Lanka, iar sotia e singaporeza - jumate indiana si jumate filipneza. Ziua nuntii a fost plina! De dimineata s-a oficiat nunta crestina la biserica (religia sotiei), iar seara inainte de cina s-a oficiat ceremonia Budista Sri Lankan (religia sotului).

In momentul in care o femeie se casatoreste, ea practic isi paraseste propia familie si devine parte din familia sotului. Astfel ca ceremonia cuprinde ritualuri atat de impreunare a sotilor, cat si de "transferare" a sotiei. Dintre ele:

• Socrul mare leaga degetele mirilor unul de altul cu vreo 7 noduri, iar apoi vreo 7 neamuri trebuie sa 

  toarne apa peste legatura pentru a o sigila

• Mirii ofera cadouri parintilor si neamurilor ambelor parti pentru a-si arata dragostea si recunsotinta ca i-au crescut mari si au facut posibil ca evenimentul minunat sa aiba loc. Cand mama miresei a primit cadoul, neamurile din partea tatalui i-au multumit ca au adus-o pe mireasa pe lume si ca asa poate acum ea sa faca parte din familia lor.

• Miri sunt hraniti de catre mamele lor cu orez si cu lapte. Pentru ei casatoria simbolizeaza o noua nastere, intr-o noua familie practic, iar mamele joaca un rol foarte important pentru ca ele sunt cele care i-au hranit pe copii la prima nastere, astfel ca ele ii hranesc din nou acum la a doua nastere. Apoi mirii se hranesc unul pe altul, ca sa intareasca promisiunea cum ca de acum incolo ei vor fi acolo unul pentru celalalt si se vor hrani unul pe celalalt till death does them apart

• Niste femei cu voci superbe canta un cantec cam de jale, despre mireasa care isi paraseste familia pentru a face parte din familia mirelui. De obicei aici se lasa cu bocit din partea familiei miresei. La nunta noastra cele 6 femei nu au fost prezente, astfel ca am ascultat cantectul inregistrat. A fost un moment de o frumusete desavarsita. Ceremonia incepuse seara, inca pe lumina, iar partea cu cantecul s-a intamplat exact in timp ce se intuneca… privelistea m-a lasat fara sufare - mirii pe scena, imbracati in costume traditionale incantatoare; familiile celor doi de o parte si de alta a scenei, preotul in fata scenei, toti ascultand cantarea nemiscati. In spate oceanul, pe cerul in curs de intunecare luna si cateva stele, deasupra si in jur palmieri si flori, totul invaluit de briza usoara si tacerea profunda a tuturor prezenti. Momentul respectiv ar fi putut sa fie etern…

• Eten desigur nu a fost, asa ca peste cateva minute mirele si mireasa au fost ajutati sa coboare de pe scena de catre doi reprezentanti ai familiei mirelui - nici un reprezentant al miresei de data aceasta, pentru a simboliza ca de acum ea face parte din familia lui si ca ei vor avea grija de ea de acum inainte

• La sfarsit, mirii impreuna cu familia au aprins o lumina simbolizand lumina noii lor vieti. :)

Apoi s-a trecut la mancate, baute si diverse mici momente de entertainment din parte familiei si prietenilor mirilor - un cantec, un dans, o prezentare de poze, un mic discurs, treburi de genul. Asta a fost prima nunta la care am fost implicata si eu activ, si am prezentat un dans Bollywood impreuna cu un coleg de la birou. Nu ma gandisem ca o sa ajung prea curand sa fac asta in fata a 150 de oameni cu minimum de repetiti, dar se pare ca a iesit bine pentru ca au venit oameni cu gramada sa ne laude performanta… What can I say, mi-au cam tremurat picioarele, but thank God there was wine around  :p.

In ultimele 2 zile am fost toti 10 (pana la urma 12) intr-o croaziera in Halong Bay, in South China Sea, zona bine cunoscuta pentru frumusetea izbitoare a locurilor. Sunt practic peste 2000 de insulite/stanci, din care vreo cateva sunt destul de mari incat sa fie locuite. Singurul mod de a vedea locul e cu barca, asa ca noi ne-am hotarat sa facem o croaziera de doua zile, cu barca minunata numita "Ha Long Black Pearl Junk".

Si mai tare e insa modul in care vorbesc, pentru ca accentul vietnamez e atat de puternic incat uneori e aproape imposibil sa intelegi din prima mesajul ce se vrea transmis. De cele mai multe ori "v" e confundat cu "f", "b" cu "p" si "r" nu prea este.  Iti trebuie putin sa-ti dai seama ce inseamna "That's a bear on a white pig" - pentru ca pronuntia la "bear" poate la fel de bine sa fie "beer" sau "beard", iar "pig" poate fi "peak", "pea" sau chiar "pee" - cel putin astea au fost variantele cu care ne-am zbatut noi pana se ne dam seama despre ce ar putea fi vorba.

In Halong Bay erau 17 grade si noi eram majoritatea in slapi si maneca scurta (in mod normal in Vietnam Aprilie e plina vara, dar desigur ca ceva neobisnuit trebuia sa se intample in saptamana respectiva), asa ca oricum cam tremuram din toate incheieturile prin pestera si pe afara. Dar ca sa fie treaba treaba, cand ne-am pregatit pentru urmatoarea activitate, ce era cu totul in aer liber (canoeing), a inceput binenteles sa mai si ploua pe deasupra. Astfel ca ne-am pus vitejeste cu fundu-n balta si am dat la vasla cu spor juma de ora, cu vesta de salvare in spinare, ploaie in crestet si apa sub fund. O splendoare!:)

Alte servicii ce se mai intampla in plina strada sunt tunsul si barbieritul, ca de exemplu:

Si dormitul:

Ce altceva-ti mai trebuie ca si entertainment? :)

La putin timp dupa ce am ajuns la hotel a ajuns si Anders, asa ca am iesit cu entuziasm la explorat de oras. Hanoi e supranumit "Parisul Asiei de Sud-Est". Fara nici un fel de rautate, chiar nu am nici cea mai vaga idee de unde se trage asocierea, pentru ca nimic din Hanoi nu m-a dus cu gandul la Paris. Sunt niste lucruri interesante de vazut, intr-adevar, cum ar fi cateva dintre cele 7 lacuri din mijlocul orasului, inchisoarea unde au fost detinuti prizonierii de razboi americani, vreo 2-3 muzee (nu foarte educationale din pacate, pentru ca in principal textele sunt in vietnameza), cea mai veche universitate din Vietnam (aproape 1000 de ani), temple si catedrale (pe care ce-I drept nu prea am apucat sa le vedem).

Hanoi la origine a fost un oras micut, practic centrat in jurul a vreo 36 de strazi, fiecare cu un anumit scop - strada cu bijuterii, cu matasuri, cu picturi, etc etc. Ideea s-a pastrat si pana azi, astfel ca in centrul vechi al orasului strazile inca poarte destinatii specifice - strada cu pantofi, cu haine, cu electronice, cu suveniruri, cu biciclete, cu baruri si restaurante, cu… tot ce-ti mai poti inchipui. E un concept cu bune si rele - pe de o parte e grozav ca daca iti trebuie pantofi stii exact pe ce strada sa mergi, pe de alta e frustrant pentru ca daca nu stii care e strada cu bicicletele poti sa te plimbi in sus si-n jos prin oras pana ametesti… si daca vietnameza ta lasa de dorit, vremea va fi cu atat mai lunga.

O atractie turistica mai speciala e complexul Ho Chi Min, ce cuprinde casa in care a locuit presedintele, birourile unde a lucrat, garajele, precum si mausoleul unde e pastrat corpul lui in ultimii aproape 40 de ani. E o experienta inedita vizitarea mausoleului, si faci repede cunostinta cu strictetea si disciplina vietnamezilor  - in primul rand tinuta de intrare trebuie sa fie corespunzatoare, cu marea parte a corpului acoperita. Fotografierea corpului lui HCM nu e permisa, astfel ca la intrare ni s-au luat camerele foto; apoi ne-am pus la o coada imensa (si pentru ca erau 17 grade si eu in slapi nu a prea fost fun deloc) si pe masura ce ne aproapiam de intrare, gardienii de pe margine deveneau din ce in ce mai stricti, pana la punctul in care pe treptele de intrare am fost instruiti (nu foarte bland) sa scoatem mainile din buzunare, sa stam in sir doi cate doi, sa nu vorbim, sa mergem intr-un anumit ritm si altele asemenea. In momentul in care am intrat in mausoleum temperatura a scazut si mai mult, si dupa cateva trepte am intrat in sala principala. Corpul e intr-un cosciug/sicriu de sticla, iar nenea e alb la fata si arata foarte linistit, calm, zen. In cele patru colturi ale sicriului stau drept 4 gardieni, iar sirul de vizitatori este in permanenta miscare, astfel ca nu ai voie sa te opresti deloc, ci il priveste pe nenea din mers pe masura ce ocolesti sicriul.

Ce e si mai interesant e ca se pare ca HCM a cerut ca atunci cand moare sa fie incinerat, si nici vorba sa fie pus la expozitie. Se pare ca oficialii vietnamezi au considerat insa ca cetatenii trebuie sa aiba o modalitate sa-si arate respectul fata de tatuca, asa ca nu numai ca nu l-au incinerat, dar l-au si pus in formol ca sa ramana vesnic impreuna cu poporul, in stare "naturala". :)